CELE MAI IMPORTANTE OBICEIURI ȘI TRADIȚII DE NUNTĂ
INELUL DE LOGODNĂ: Inelul de logodnă reprezenta în trecut însemnul unei femei prin care aceasta lăsa de înțeles eventualilor curtezani că este deja promisă unui anumit bărbat. Piatra inelului de logodnă sugera statutul social pe care acel bărbat îl avea. Cu cât era mai înstărit, cu atât piatra era mai rară și mai scumpă. Tocmai de aceea, se consideră că dragostea adevărată este reflectată de diamante, cele mai rare și mai scumpe pietre prețioase. Alegerea inelului de logodnă este o adevărată artă, cu atât mai mult cu cât viitoarea soție îl va purta la mână pentru tot restul vieții.
PEȚITUL: Pețitul este vizita efectuată de către mire la părinții miresei, pentru a le cere consimțământul în vederea căsătoriei. În zilele noastre, de cele mai multe ori pețitul este o formalitate, și de regulă părinții sunt înștiințați după ce mirii au luat deja hotărârea să se căsătorească. Indiferent că vizita la părinți are loc înainte sau după ce mirii au decis căsătoria, pețitul se încheie cu ciocnirea unui pahar de șampanie, eventual chiar cu o mică petrecere.
PLOCONUL: Acesta reprezintă primul cadou pregătit de viitorii miri celor pe care aceștia și-i doresc ca nași. Ploconul cuprinde o găină (sau alt tip de pasăre - pui, curcan, rață, etc), o sticlă de vin sau șampanie, grâu, ulei, zahăr. Conform tradiției, mirii se duc la nași neanunțați, ciocănesc la ușă și le spun "Nașule, am venit cu ploconul... Ne cununi, ori ba?". Nașul trebuie să inspecteze cu atenție ploconul și dacă este mulțumit de ceea ce se află în coș primește darul și spune: "Da, finule! Dă ploconul încoace și să fie cu noroc!". Dacă nu este satisfăcut, poate înapoia darul zicând: "Cam sărăcuț ploconul... luați-l cu voi și mai veniți înapoi când acesta mai crește!", acest lucru însemnând că nu este de acord să îi nașească.
CAVALERII DE ONOARE: În vremurile străvechi, mireasa era furată de către mire, fără acceptul părinților sau chiar al ei. Acesta o suia pe cal și fugea cu ea cât mai departe de familie. Cavalerii de onoare erau prietenii mirelui, care îl ajutau pe acesta să-și apere aleasa inimii sale de încercările familei de a o recupera.
CEVA VECHI, CEVA NOU, CEVA DE ÎMPRUMUT ȘI CEVA ALBASTRU: Există câte o semnificație pentru toate categoriile de obiecte de mai sus. Ceva vechi (o bijuterie de-a bunicii, un evantai, un pieptăn sau o oglinjoară) simbolizează continuitatea familiei și a generațiilor care vor urma. Ceva nou (rochia de mireasă sau accesoriile acesteia) sugerează viitorul fericit pe care tinerii miri îl au în fața lor. Ceva de împrumut (o poșetă, un pieptăn, o oglinjoară, un ruj) va trebui luat de la o persoană cu noroc în viață pentru a “împrumuta” norocul proaspeților căsătoriți. Ceva albastru (de cele mai multe ori jarteaua sau o batistuță) semnifică fertilitatea cuplului.
PEȚITUL: Pețitul este vizita efectuată de către mire la părinții miresei, pentru a le cere consimțământul în vederea căsătoriei. În zilele noastre, de cele mai multe ori pețitul este o formalitate, și de regulă părinții sunt înștiințați după ce mirii au luat deja hotărârea să se căsătorească. Indiferent că vizita la părinți are loc înainte sau după ce mirii au decis căsătoria, pețitul se încheie cu ciocnirea unui pahar de șampanie, eventual chiar cu o mică petrecere.
PLOCONUL: Acesta reprezintă primul cadou pregătit de viitorii miri celor pe care aceștia și-i doresc ca nași. Ploconul cuprinde o găină (sau alt tip de pasăre - pui, curcan, rață, etc), o sticlă de vin sau șampanie, grâu, ulei, zahăr. Conform tradiției, mirii se duc la nași neanunțați, ciocănesc la ușă și le spun "Nașule, am venit cu ploconul... Ne cununi, ori ba?". Nașul trebuie să inspecteze cu atenție ploconul și dacă este mulțumit de ceea ce se află în coș primește darul și spune: "Da, finule! Dă ploconul încoace și să fie cu noroc!". Dacă nu este satisfăcut, poate înapoia darul zicând: "Cam sărăcuț ploconul... luați-l cu voi și mai veniți înapoi când acesta mai crește!", acest lucru însemnând că nu este de acord să îi nașească.
CAVALERII DE ONOARE: În vremurile străvechi, mireasa era furată de către mire, fără acceptul părinților sau chiar al ei. Acesta o suia pe cal și fugea cu ea cât mai departe de familie. Cavalerii de onoare erau prietenii mirelui, care îl ajutau pe acesta să-și apere aleasa inimii sale de încercările familei de a o recupera.
CEVA VECHI, CEVA NOU, CEVA DE ÎMPRUMUT ȘI CEVA ALBASTRU: Există câte o semnificație pentru toate categoriile de obiecte de mai sus. Ceva vechi (o bijuterie de-a bunicii, un evantai, un pieptăn sau o oglinjoară) simbolizează continuitatea familiei și a generațiilor care vor urma. Ceva nou (rochia de mireasă sau accesoriile acesteia) sugerează viitorul fericit pe care tinerii miri îl au în fața lor. Ceva de împrumut (o poșetă, un pieptăn, o oglinjoară, un ruj) va trebui luat de la o persoană cu noroc în viață pentru a “împrumuta” norocul proaspeților căsătoriți. Ceva albastru (de cele mai multe ori jarteaua sau o batistuță) semnifică fertilitatea cuplului.
BĂRBIERITUL MIRELUI: Acest obicei reprezintă tranformarea flăcăului în bărbat. Unul dintre cavalerii de onoare începe să îl bărbierească pe mire (se preface, dând cu spumă de ras, pe care apoi o curăță cu latura neascuțită a unui cuțit). În tot acest timp, mirele ține cu multă grijă sub talpa piciorului banii cu care trebuie să-l plătească pe cel care îl bărbierește. În tot timpul bărbieritului, ceilalți cavaleri de onoare și lăutarii vor încerca să fure banii de sub piciorul mirelui, iar acesta să îi păzescă cu strășnicie, căci dacă ar rămâne fără bani, ar rămâne nebărbierit, deci nu ar mai deveni bărbat.
GĂTITUL MIRESEI: Nașa, mama, surorile și domnișoarele de onoare o ajută pe mireasă să îmbrace rochia albă și accesoriile pregătite. La final, nașa prinde în părul miresei voalul (de cele mai multe ori, mireasa are deja părul prins și aranjat, inclusiv voalul, așa încât nașa doar se preface, mișcând un pic de voal).
VOALUL MIRESEI: Voalul este cel care protejează privirea miresei de imaginea altor mirese din jurul său. Tot voalul aduce și o notă de mister și elegantă atitudinii miresei. Câți dintre noi și-ar putea imagina o mireasă fără voal? Dar rădăcinile acestui obicei de a purta voal nu sunt deloc plăcute. Voalul își are originea în perioada în care căsătoriile erau aranjate. Se pare că menirea sa era să acopere fața viitoarei soții, până când cununia era încheiată, și deci era prea târziu pentru mire să se răzgândească și să refuze căsătoria. HORA MIRESEI: Această horă se mai numește și “nuneasca” și are menirea de a celebra bucuria tuturor la vederea cuplului de miri alăturați pentru prima oară. Toți nuntașii, alături de miri, nași și socri, încing o horă mare în fața casei miresei.
TURTA MIRESEI: La sfârșitul horei miresei, nașa rupe deasupra capului miresei turta în patru bucăți, care se împart apoi tuturor celor prezenți. Tradiția spune că toți ce vor gustă din turta miresei vor fi fericiți și vor avea mult noroc în anul următor.
AȘEZAREA MIRESEI LA STÂNGA MIRELUI: Poziționarea miresei la stânga mirelui provine de pe vremea când mirele își răpea iubita și apoi se lupta pentru a o păzi de cei care doreau să o recupereze. De aceea mâna dreaptă trebuie să fie liberă, pentru putea mânui sabia.
GĂTITUL MIRESEI: Nașa, mama, surorile și domnișoarele de onoare o ajută pe mireasă să îmbrace rochia albă și accesoriile pregătite. La final, nașa prinde în părul miresei voalul (de cele mai multe ori, mireasa are deja părul prins și aranjat, inclusiv voalul, așa încât nașa doar se preface, mișcând un pic de voal).
VOALUL MIRESEI: Voalul este cel care protejează privirea miresei de imaginea altor mirese din jurul său. Tot voalul aduce și o notă de mister și elegantă atitudinii miresei. Câți dintre noi și-ar putea imagina o mireasă fără voal? Dar rădăcinile acestui obicei de a purta voal nu sunt deloc plăcute. Voalul își are originea în perioada în care căsătoriile erau aranjate. Se pare că menirea sa era să acopere fața viitoarei soții, până când cununia era încheiată, și deci era prea târziu pentru mire să se răzgândească și să refuze căsătoria. HORA MIRESEI: Această horă se mai numește și “nuneasca” și are menirea de a celebra bucuria tuturor la vederea cuplului de miri alăturați pentru prima oară. Toți nuntașii, alături de miri, nași și socri, încing o horă mare în fața casei miresei.
TURTA MIRESEI: La sfârșitul horei miresei, nașa rupe deasupra capului miresei turta în patru bucăți, care se împart apoi tuturor celor prezenți. Tradiția spune că toți ce vor gustă din turta miresei vor fi fericiți și vor avea mult noroc în anul următor.
AȘEZAREA MIRESEI LA STÂNGA MIRELUI: Poziționarea miresei la stânga mirelui provine de pe vremea când mirele își răpea iubita și apoi se lupta pentru a o păzi de cei care doreau să o recupereze. De aceea mâna dreaptă trebuie să fie liberă, pentru putea mânui sabia.
VERIGHETELE: Utilizarea verighetelor ca simbol al iubirii își are originea în Egiptul Antic. Egiptenii credeau că prin inelarul mâinii stângi trece o venă care duce direct la inimă. Astfel, prin schimbul de verighete între soți, se consideră că se realizează o legătură directă între inimile lor. Verighetele sunt realizate din aur (un metal pur) pentru a simboliza atât durabilitatea căsniciei, cât și puritatea sa.
ÎMBRĂCĂMINTEA IDENTICĂ A CAVALERILOR ȘI A DOMNIȘOARELOR DE ONOARE: Se pare că pe vremurile când mirele își răpea mireasa cu forța și împreună cu camarazii săi, fugea cât mai departe de familia acesteia, cavalerii și domnișoarele de onoare se îmbrăcau identic cu mirele și mireasa pentru a îi deruta pe urmăritori. În felul acesta rudele fetei răpite nu știau pe cine să urmărească și de cele mai multe ori pierdeau urma tinerilor însurăței.
CĂLCATUL PE PICIOR: Se spune că primul dintre miri care va reuși să-și calce partenerul pe picior în timpul dansului în jurul mesei (în biserică) va conduce în căsnicie și va avea întotdeauna ultimul cuvânt de spus.
MĂRTURIILE: Mărturiile (bomboniere sau săculeți cu bomboane) sunt cadouri ale mirilor către invitați. Nuntașii vor lua acasă aceste mărturii. De regulă mărturiile conțin câte 5 bombonele învelite în marțipan sau zahăr caramelizat, simbolizând sănătatea, fericirea, fertilitatea, viața lungă și belșugul. Aceste mărturii se pot face cadou invitaților în biserică (imediat după slujbă) sau la local, prin așezarea lor pe masă. Mărturiile pot avea adăugat un cartonaș cu numele persoanei care trebuie să se așeze, sau cu numele mirilor (eventual și poza acestora).
ARUNCAREA CU GRÂU ȘI OREZ: Grâul și orezul se aruncă în calea tinerilor însurăței ca simbol al belșugului și fertilității acestora. Se pot arunca și la cununia civilă, nu doar la cea religioasă.
ÎMBRĂCĂMINTEA IDENTICĂ A CAVALERILOR ȘI A DOMNIȘOARELOR DE ONOARE: Se pare că pe vremurile când mirele își răpea mireasa cu forța și împreună cu camarazii săi, fugea cât mai departe de familia acesteia, cavalerii și domnișoarele de onoare se îmbrăcau identic cu mirele și mireasa pentru a îi deruta pe urmăritori. În felul acesta rudele fetei răpite nu știau pe cine să urmărească și de cele mai multe ori pierdeau urma tinerilor însurăței.
CĂLCATUL PE PICIOR: Se spune că primul dintre miri care va reuși să-și calce partenerul pe picior în timpul dansului în jurul mesei (în biserică) va conduce în căsnicie și va avea întotdeauna ultimul cuvânt de spus.
MĂRTURIILE: Mărturiile (bomboniere sau săculeți cu bomboane) sunt cadouri ale mirilor către invitați. Nuntașii vor lua acasă aceste mărturii. De regulă mărturiile conțin câte 5 bombonele învelite în marțipan sau zahăr caramelizat, simbolizând sănătatea, fericirea, fertilitatea, viața lungă și belșugul. Aceste mărturii se pot face cadou invitaților în biserică (imediat după slujbă) sau la local, prin așezarea lor pe masă. Mărturiile pot avea adăugat un cartonaș cu numele persoanei care trebuie să se așeze, sau cu numele mirilor (eventual și poza acestora).
ARUNCAREA CU GRÂU ȘI OREZ: Grâul și orezul se aruncă în calea tinerilor însurăței ca simbol al belșugului și fertilității acestora. Se pot arunca și la cununia civilă, nu doar la cea religioasă.
VALSUL MIRILOR: Dansul cu care mirii deschid seara poate fi un vals sau orice altă melodie pe care aceștia și-o doresc sau o consideră sugestivă. Această tradiție provine de pe vremea balurilor de la palatele regale, unde primii care deschideau seara și dansul erau gazdele. Dansul lor este urmat de cel al nașilor, al socrilor și apoi al celorlalți nuntași. Dacă mirii doresc, pot dedica melodii sugestive și pot prezenta la microfon într-un mod mai deosebit și dansul mirelui cu mama sa, și al miresei cu tatăl acesteia.
FURATUL MIRESEI: Furtul miresei este probabil cel mai răspândit obicei tradițional românesc. Mai mulți nuntași, pe ascuns și feriți de privirile mirelui și ale nașilor, răpesc mireasa și o duc într-un loc știut numai de ei. Apoi aduc pantoful acesteia sau altă dovadă pentru a demonstra mirelui că într-adevăr mireasa este la ei. Pentru a o aduce înapoi, se cere o răscumpărare. Aceasta poate fi plătită în sticle de băutură, mici atenții sau chiar îndeplinirea unor sarcini haioase. Mireasa este considerată a fi în grija nașului până la miezul nopții și a mirelui după această oră. De aceea, dacă furtul are loc până la miezul nopții, nașul este cel care plătește răscumpararea, iar după această oră mirele este cel responsabil.
TORTUL DE NUNTĂ: Acesta este un simbol foarte important al nunții, fiind primul lucru pe care mirii îl împart atât între ei, cât și cu restul nuntașilor. Tăierea tortului este primul lucru pe care mirii îl fac împreună, după cununie. Dacă are o compoziție specială ce îi permite păstrarea acestuia la congelator, etajul superior al tortului este păstrat astfel încât mirii să guste din el la aniversarea unui an de la căsătorie.
ARUNCAREA BUCHETULUI: Fetele nemăritate se grupează în spatele miresei, iar aceasta, fără a se uita, aruncă peste umeri buchetul de mireasă. Se spune că cea care îl va prinde, sau care este cea mai apropiată de locul în care a căzut buchetul, va fi următoarea care se va mărita.
SCOATEREA VOALULUI: Nașa o așează pe tânăra mireasă pe un scaun în mijlocul nuntașilor, unde în văzul lumii îi scoate voalul din păr. Scoaterea voalului semnifică trecerea tinerei fete la statutul de femeie măritată, la casa ei. Tocmai de aceea, odată cu scoaterea voalului, nașa îl și înlocuiește cu o eșarfă roșie, pentru ca toată lumea să ia aminte că acea fată s-a transformat într-o femeie. Voalul scos este prins de mireasă în părul altei domnișoare nemăritate, eventual chiar celei care a prins buchetul aruncat.
FURATUL MIRESEI: Furtul miresei este probabil cel mai răspândit obicei tradițional românesc. Mai mulți nuntași, pe ascuns și feriți de privirile mirelui și ale nașilor, răpesc mireasa și o duc într-un loc știut numai de ei. Apoi aduc pantoful acesteia sau altă dovadă pentru a demonstra mirelui că într-adevăr mireasa este la ei. Pentru a o aduce înapoi, se cere o răscumpărare. Aceasta poate fi plătită în sticle de băutură, mici atenții sau chiar îndeplinirea unor sarcini haioase. Mireasa este considerată a fi în grija nașului până la miezul nopții și a mirelui după această oră. De aceea, dacă furtul are loc până la miezul nopții, nașul este cel care plătește răscumpararea, iar după această oră mirele este cel responsabil.
TORTUL DE NUNTĂ: Acesta este un simbol foarte important al nunții, fiind primul lucru pe care mirii îl împart atât între ei, cât și cu restul nuntașilor. Tăierea tortului este primul lucru pe care mirii îl fac împreună, după cununie. Dacă are o compoziție specială ce îi permite păstrarea acestuia la congelator, etajul superior al tortului este păstrat astfel încât mirii să guste din el la aniversarea unui an de la căsătorie.
ARUNCAREA BUCHETULUI: Fetele nemăritate se grupează în spatele miresei, iar aceasta, fără a se uita, aruncă peste umeri buchetul de mireasă. Se spune că cea care îl va prinde, sau care este cea mai apropiată de locul în care a căzut buchetul, va fi următoarea care se va mărita.
SCOATEREA VOALULUI: Nașa o așează pe tânăra mireasă pe un scaun în mijlocul nuntașilor, unde în văzul lumii îi scoate voalul din păr. Scoaterea voalului semnifică trecerea tinerei fete la statutul de femeie măritată, la casa ei. Tocmai de aceea, odată cu scoaterea voalului, nașa îl și înlocuiește cu o eșarfă roșie, pentru ca toată lumea să ia aminte că acea fată s-a transformat într-o femeie. Voalul scos este prins de mireasă în părul altei domnișoare nemăritate, eventual chiar celei care a prins buchetul aruncat.
ARUNCAREA JARTIEREI: Mirele îi va scoate miresei jartiera de pe picior, de cele mai multe ori prin gesturi menite să aducă zâmbetul pe chipul invitaților (eventual se poate renunța la mâini, iar scoaterea jartierei să se facă exclusiv cu dinții). Băieții neînsurați se grupează apoi în spatele mirelui, iar acesta, fără a se uita, aruncă jartiera peste umeri. Se spune că cel care o va prinde, sau care este cel mai apropiat de locul în care a căzut jartiera, va fi următorul care se va însura.
TRECEREA PRAGULUI: Motivul pentru care se obișnuia ca mirele să își treacă soția în brațe peste prag atunci când pășeau pentru prima oară în căminul comun, era acela de a o feri de spiritele rele ascunse sub pragul casei.
CIORBA DE POTROACE: După o noapte întreagă de băut și dansat, nuntașii au nevoie de o ciorbă fierbinte pentru a se reface. Astfel, se adună la miri acasă (sau la unii dintre socrii), unde continuă petrecerea de a doua zi, denumită și “ciorba de potroace”. La această petrecere sunt invitați numai rudele sau prietenii extrem de apropiați, fiind de regulă un prilej de a schimba impresii despre nuntă și de a îi felicita încă o dată pe miri.
LUNA DE MIERE: Deși în zilele noastre noțiunea de ''lună de miere'' are o conotație pozitivă, această tradiție are la baza un obicei nu tocmai fericit pentru tânăra mireasă. Pe vremuri, când mirii obișnuiau să își răpească cu forța iubitele, aveau nevoie de un timp în care să le țină departe de casă în speranța că ele se vor îndrăgosti de ei. Astfel a început să se formeze noțiunea de “lună” petrecută de cei doi singuri și izolați de restul lumii. Mierea se pare că este inclusă în această expresie, întrucât băutura cu care mirele își amețea iubita pentru a nu mai încerca să fugă era pe bază de miere, de aici și noțiunea de ''lună de miere''.
TRECEREA PRAGULUI: Motivul pentru care se obișnuia ca mirele să își treacă soția în brațe peste prag atunci când pășeau pentru prima oară în căminul comun, era acela de a o feri de spiritele rele ascunse sub pragul casei.
CIORBA DE POTROACE: După o noapte întreagă de băut și dansat, nuntașii au nevoie de o ciorbă fierbinte pentru a se reface. Astfel, se adună la miri acasă (sau la unii dintre socrii), unde continuă petrecerea de a doua zi, denumită și “ciorba de potroace”. La această petrecere sunt invitați numai rudele sau prietenii extrem de apropiați, fiind de regulă un prilej de a schimba impresii despre nuntă și de a îi felicita încă o dată pe miri.
LUNA DE MIERE: Deși în zilele noastre noțiunea de ''lună de miere'' are o conotație pozitivă, această tradiție are la baza un obicei nu tocmai fericit pentru tânăra mireasă. Pe vremuri, când mirii obișnuiau să își răpească cu forța iubitele, aveau nevoie de un timp în care să le țină departe de casă în speranța că ele se vor îndrăgosti de ei. Astfel a început să se formeze noțiunea de “lună” petrecută de cei doi singuri și izolați de restul lumii. Mierea se pare că este inclusă în această expresie, întrucât băutura cu care mirele își amețea iubita pentru a nu mai încerca să fugă era pe bază de miere, de aici și noțiunea de ''lună de miere''.
DISCOUNT 10%
La semnarea contractului foto sau foto-video vei primi un voucher de discount pentru servicii de GHEAȚĂ CARBONICĂ și ARTIFICII.
Cu ajutorul acestuia vei beneficia de o reducere de 10% din prețurile furnizorului nostru.